In labirintul astfel creat nu putem vorbi de arhitectura interioara sau exterioara, ci de ambele, simultan, deci "arhitectura int-ext". Aceasta poate fi realizata numai prin dispunerea unor configuratii plane, specifice, neintalnite in natura, transformate topologic din BANDA MÖBIUS - o "monstruozitate matematica", din grupa denumita astfel de G. Cantor - ale carei derivate poarta pecetea a doua caracteristici: neorientabilitatea - o singura fata si o singura frontiera, deci o "monosuprafata"; enantiomorfismul (enantio, gr. - contrar), proprietatea de a exista in doua forme opuse, una fiind imaginea in oglinda a celeilalte. Aceste doua forme contrarii, reunite mecanic, printr-o formula matematica simpla, genereaza, din materia inerta, prolifice spatii labirintice, similar, dar nu echivalent materiei organice, care se reproduce infinit mai complex, de la corali la om.

O astfel de arhitectura, rezultata din unirea a doua entitati contrare, care nu se neaga ci se pastreaza una in cealalta, una cu cealalta posibila unitate dialectica a filosofilor greci poate fi denumita ARHITECTURA ORGANICA.

Aceste configuratii: patrate, triunghiulare sau curbe, in forma plana sau fibrata, par inepuizabile. De unde pana mai ieri nici nu existau, acum par a fi prea multe, domeniul lor de aplicatie fiind atat de vast incat nu s-a insistat decat punctual, asupra celor mai caracteristice aspecte.

Sunt cuprinse multiple aplicatii: in arhitectura, inclusiv un proiect de structura antiseismica; in mobilier neconventional, usor si economicos confectionabil: biblioteci cu aspect insolit, fotolii-jilt, de o factura inedita, pereti despartitori traforati, etc; in design caracteristic; in obiecte de arta nespecifice; in bijuterii, etc.

Banda Möbius, cea mai simpla forma a complexitatii, prin EMERGENTA unicei frontiere, realizeaza, pe de o parte, cel mai insolit obiect geometric: "planul proiectiv", o monosuprafata fara nici o muchie, pe de alta parte, cele mai surprinzatoare aspecte-color, in panze subtiri, atat in spatiul real cat si in spatiul virtual. Frumusetea acestor viziuni nu poate fi comparata decat cu caleidoscopicele aspecte ale aurorei boreale, cu care se invecineaza, fiind, ca si acestea, imaginea finita a infinitului.

Temerarul gest de a concepe o lume in afara calculatorului, paralel cu acesta, a fost rasplatit cu o temeinica indiferenta.

Totusi, inainte de a pasi definitiv in cyberspatiul arhitecturii digitale, prezentul studiu, in care nu sunt solutii ci sugestii, dovedeste ca mai este cate ceva de facut in batranul si blandul nostru spatiu euclidian.